Totul a inceput atunci cand m-am hotarat ca este timpul sa slabesc. Aveam in jur de 150kg si 37 de ani cand mi-am propus asta. Deja ma lasasem de fumat si refugiul in mancare lasase deja urme ce cantareau foarte mult. Era toamna si prima luna a fost destul de ok. Insa odata cu decembrie, regimul a fost oarecum chinuitor. Si asta datorita traditiilor si a preparatelor specifice de la taiatul porcului si pana la ultima sarma… Dar am reusit sa trec destul de bine si peste acea perioada. Zic destul de bine ca sa ma menajez, in fapt a fost teribil de greu si salvarea mi-a fost refugierea intr-o depresie usoara. Atunci cand renunti la tot ceea ce iti place (fumat, mancat) fix in anotimpul marilor excese, automat subconstientul tau te arunca intr-o depresie anxioasa pentru a te proteja probabil de o eventuala nebunie…